41 Ei strigă după ajutor, dar nimeni nu-i izbăvește; strigă către Domnul, dar El nu le răspunde.
42 Îi pisez făcându-i ca praful în bătaia vântului; îi calc ca pe noroiul de pe ulițe.
43 Tu mă scapi de învinuirile poporului, mă pui drept căpetenie a neamurilor; un popor pe care nu-l cunosc îmi slujește.
44 Fiii străinului dau înapoi în fața mea; de îndată ce mă aud, mă ascultă.
45 Fiii străinului îngălbenesc și ies tremurând din fortărețele lor.
46 Domnul este viu! Binecuvântată să fie Stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!
47 Dumnezeu este Cel Ce mă răzbună, Cel Care îmi supune popoare,