17 Nu lăsa să fiu dat de rușine, Doamne , căci la Tine strig după ajutor, ci fă să fie dați de rușine cei răi; să fie reduși la tăcere în Locuința Morților!
18 Să fie amuțite buzele mincinoase, care vorbesc cu obrăznicie, cu mândrie și dispreț împotriva celui drept.
19 Cât de mare este bunătatea Ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai arătat-o celor ce se încred în Tine, sub privirea oamenilor!
20 Tu-i ascunzi la adăpostul feței Tale de uneltirile oamenilor; îi tăinuiești în Coliba Tade limbile gâlcevitoare.
21 Binecuvântat să fie Domnul , căci minunată I-a fost îndurarea față de mine când eram într-o cetate asediată!
22 M-am pripit când am zis: „Sunt izgonit dinaintea Ta!“ Într-adevăr, Tu ai ascultat glasul rugăminților mele, când am strigat către Tine.
23 Iubiți-L pe Domnul , toți sfinții Lui, căci Domnul păzește pe cei credincioși, dar celor ce se poartă cu mândrie le dă ce li se cuvine!