1 Cum tânjește cerbul după izvoarele de apă, așa tânjește sufletul meu după Tine, Dumnezeule!
2 Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel Viu! Când voi putea veni să mă înfățișez înaintea lui Dumnezeu?
3 Lacrimile-mi sunt hrană zi și noapte, când mi se spune fără încetare: „Unde este Dumnezeul tău?“
4 Mi se întristează sufletul când îmi aduc aminte cum treceam prin mulțime, conducând procesiunea către Casa lui Dumnezeu, în mijlocul strigătelor de bucurie și de mulțumire ale mulțimii aflată în sărbătoare.
5 Suflete al meu, de ce te mâhnești și gemi înăuntrul meu? Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda pe El, Mântuitorul meu