1 Nebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ S-au pervertit oamenii, săvârșesc fărădelegi îngrozitoare; nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Își pleacă privirea din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere, vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toți s-au rătăcit, cu toții au devenit corupți! Nu mai există unul care să facă binele, nici unul măcar!
4 Oare nu se vor învăța niciodată minte cei ce săvârșesc nelegiuirea, cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine și nu-L cheamă pe Dumnezeu?
5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza, fără să fie vreo pricină de groază. Căci Dumnezeu a împrăștiat oasele celor ce te-au luat cu asaltși i-ai făcut de rușine, căci Dumnezeu i-a lepădat.