4 Tu ai păstrat lumina ochilor mei, chiar dacă am fost atât de răvășit, încât nici nu puteam să mai vorbesc.
5 Mi-am adus aminte de zilele de odinioară, de anii de demult;
6 mi-am amintit de cântecele mele din timpul nopții. Am cugetat în inima mea, m-am întrebat în duhul meu:
7 „Oare Stăpânul leapădă pentru totdeauna? Să nu mai fie niciodată binevoitor?
8 Oare Și-a oprit îndurarea pe vecie? A pus El oare capăt promisiunii Lui din neam în neam?
9 Oare a uitat Dumnezeu de îndurare? În mânia Lui, Și-a retras El oare mila?“ Sela
10 Atunci am zis: „Ceea ce mă face să sufăr este că dreapta Celui Preaînalt s-a schimbat.“